Ala-n dala (!?)

Ma simt obosita.. Toata ziua am fost somnoroasa azi, uracioasa... Nu stiu ce am avut dar nu am fost in apele mele. Nici acum nu sunt... Ma deranjeaza stomacul si pe langa asta, mai exista si o persoana care contribuie la amararea starii mele psihice. (Sau poate mi se pare mie si iar devin eu paranoica O.o)
Maine o sa am o zi tot aiurea... am ore destul de anapoda la scoala (nu grele ci anapoda!) si nu am nici un chef sa-mi ridica capul de pe perina dimineata (de acum imi imaginez asta, cand abia astept sa-l pun).
Ca sa nu mai repet de inca cateva ori cat de rau si aiurita ma simt, si ca detest faptul ca nimic nu reuseste sa-mi ridice moralul + ca m-am saturat si eu de mine sa ma tot plang pe aici de una alta fara sa-mi stiu nici eu motivele pentru care sunt in stadiul asta ... va spun noapte buna.

So deep

I feel it so deep inside my heart...
And all that he offer to me make me feel more and more strongly,
More powerfull to suprot the bad things and more faithfull in me, life, future, opportunities and all that will come .

I just love you .

September Ends

"Wake me up ... when september ends"



De ce copacii raman goi si frunzele ruginesc zacand pe pamantul rece?
De ce iarba paleste si isi pierde culoarea aprinsa a verdelui de primavara?
De ce soarele isi pierde din stralucire si putere lasandu-ne sub haine groase?
De ce lumina isi pierde din intensitate in fata noptii reci iar zorii se aseamana cu mohorarea unei zi ploioase?
De ce odata cu instalarea iernii palesc toate florile?
De ce pasarile isi parasesc cuibul de peste vara si placa in departare?
Iar tu, de ce vrei sa pleci odata cu ele?
De ce vrei sa ma lasi pustie intr-un peisaj de toamna ploios?
Ramai ... ramai si peste iarna. Lasa-ma sa-ti incalzesc in continuare sufletul si sa-ti invadez fiinta cu focul inca nestins al dragostei.
Alimenteaza-mi speranta si prinde-mi chipul cu mainile-ti calde.
Lasa-ma sa-ti adulmec parfumul ce-ti inconjoara gatul fierbinte si tine-ma langa tine inca un sfarsit de septembrie.

Fears

De fiecare data patesc asa. De fiecare data ma umplu de temeri... si desi stiu ca uneori nu sunt adevarate sau posibile... uit sa mai si cred asta. Vreau sa traiesc prezentul dar ma macina viitorul... si stiu ca e normal. Pana intr-un anumit punct desigur.
In momentul asta nici nu am idee de ce anume vreau sa scriu aici, sau unde/daca vreau sa ajung undeva cu toate asta. Concluziile le trag de obicei repede si deseori sunt gresite. De ce? Hm. In privinta unelor persoane (si ma refer la cele mai apropiate din ele) trag concluzii pripite, gresite poate... colncluzii bazate pe temerile mele. Da, totul se rezuma la asta. Niciodata nu pot fi indeajuns de sigura pe o persoana anume.. si poate e bine asa. Dar uneori ajunge se fie deranjant lucrul asta pentru ca sfarsesc in a imi face rau singura... Frumos nu?
Si atunci, ce sa fac? sa stau sa astept pana m-i se confirma temerile/banuielile/neincrederea sau suspiciunea? Sau sa gasesc diferite variante si sa-mi bat capul cu ele? Sa stau cu mainile-n san si sa spun pasiva "ce-o fi o fi?" Nu ma vad in ipostaza asta...
Sunt o fire impulsiva. Foarte. Si de aici se trage tot. Da, ma pot lauda ca stiu sa ma controlez... pana intr-un anumit punct iarasi. Dar mai devreme sau mai tarziu... tot acolo ajung si.. ma rog.
Personalitatea mea e neinteleasa si asa va ramane pentru ca tot timpul apare ceva nou in viata mea. Ce e -bun- dispare destul de repede si asta ma face sa-mi umplu sufletul de... nimicul pamantesc.
Hope I(we) will be fine for the next months.
~~Don't let me be the past you know...~~~