Zahar caramelizat :>

6 luni.
Jumatate de an.
Oh... si cate au fost ..
Nu am uitat nici cea mai mica suparare care mi-a adus-o.
Sau cel mai nepotrivit cuvant pe care l-a scapat...
Ori acele dati in care m-a facut sa-mi para rau pt ceva ce am facut gresit..
Nu voi uita nici secundele romantice.
Nici clipele tensionate.
Si nu voi trece cu vedere nici peste momentele cand ma simtiam suparata.
Nu! pentru ca toate acestea m-au facut asa cum sunt acum.
Fericita.
Pentru ca il simt cu cata caldura ma strange in brate, rasuflarea-i calma ce-mi mangaie obrajii.
Si-l ador asa.
Niciodata nu as vrea sa cunosc regretele in ceea ce-l priveste(ne priveste).
Si da, a devenit o persoana importanta pentru mine. In momentul asta ma simt sigura pe el, pe noi, pe tot ce avem, desi poate... e putin.
Nu stiu ce-mi va rezerva viitorul. Nu stiu unde va duce tot. Unde se va termina si unde va incepe altceva.
Tot ce stiu, e linistea ce-mi invaluie sufletul tulburat...
6 luni.