Daca as putea sa fiu o floare, as fi: trandafir
Daca as putea sa fiu un anotimp, as fi: vara
Daca as putea sa fiu o culoare, as fi: verde
Daca as putea sa fiu un animal, as fi: pisica
Daca as putea sa fiu o piesa vestimentara, as fi: cravata
Daca as putea sa fiu o piesa de mobilier, as fi: birou ?! : ))
Daca as putea sa fiu o piesa muzicala, as fi: Dido-white flag.
Daca as putea sa fiu un vers, as fi: "Daca taci cuvintele, nu se transforma in sunete.."
Daca as putea sa fiu un obiect, as fi: vaza
Daca as putea sa fiu un instrument muzical, as fi: vioara
Daca as putea sa fiu un copac, as fi: brad/cires
Daca as putea sa fiu un oras, as fi: Paris.
Daca as putea sa fiu o persoana publica, as fi: Justin Timberlake :)
Daca as putea sa fiu o carte, as fi: Biblia.
Daca as putea sa fiu un personaj, as fi: -
Daca as putea sa fiu un fel de mancare, as fi: pizza
Daca as putea sa fiu un supererou, as fi: CatWoman :>
Daca as putea sa fiu un fenomen al naturii, as fi: eclipsa.
Daca as putea sa fiu o masina, as fi: un bmw :X
Daca as putea sa fiu un fruct, as fi: kiwi :P
Daca as putea sa fiu o parte a corpului, as fi: mana dreapta .
Daca as putea sa fiu un film, as fi: Ocean's 11 :p
joi, 26 martie 2009
Stari.
Stari. Nervi. Tensiune. Stres.
De asta am parte de vreo saptamana incontinuu. Stiu ca sta in caracterul meu sa ma plang pe undeva, pe la cineva.. dar de data asta chiar m-am abtinut sa nu o fac. Nu vorbesc despre asta cu nimeni. Nici macar cu prietenele mele cele mai bune.
De ce? Pentru ca nu simt nevoia. Am ajuns la concluzia ca nu mai vreau sa se implice nimeni in viata mea. Sa nu-si mai dea nimeni cu parerea. Si cu asta am terminat. Ma simt schimbata. Sunt schimbata. Cel putin asa ma vad eu. M-am saturat sa-mi plang de mila. Si Doamne cat de rau m-am simtit zilele astea. Ba chiar am avut niste stari atat de rele incat ma trezeam cu gandul in viitor, cu perspective neplacute in fata si normal, cu lacrimi in ochi. Si nu odata am adormit si m-am trezit plangand.
De ce? Grea intrebare. Ma simt nemultumita. Nefericita chiar. Sunt cu moralul la panant si singurul care ar putea sa ma ridice macar o singura treapta e si el la fel de abatut ca si mine. Si ma abtin sa fac vreun repros cuiva.
Pe deoparte am motivele mele, care le tin momentan pt mine (nu se stie pt cat timp). Dar pe de cealalta parte, stiu ca nu e chiar normal sa fiu asa deprimata si indispusa si lipsita de vlaga si bla bla bla!
Dar partea buna e ca incep sa ma satur. Si partea rea e ca atunci cand ma satur am doar 2 optiuni: ori ma enervez mai rau si sfarsesc prin a ma certa cu cineva, ori ma invalui intr-o stare de indiferenta si nepasare si racire de tot de ma inconjoara. Prima e mai des intalnita la mine, din pacate.
Prevad un weekend interesant, pe care nu am de gand sa mi-l petrec in intregime acasa. Nuu. Nu!
Maine ma voi scapa de-o grija. Telefonu asta mi-a chiar dat batai de cap pana sa pun mana pe el. O sa fiu multumita cred, intr-un final, maine!
De asta am parte de vreo saptamana incontinuu. Stiu ca sta in caracterul meu sa ma plang pe undeva, pe la cineva.. dar de data asta chiar m-am abtinut sa nu o fac. Nu vorbesc despre asta cu nimeni. Nici macar cu prietenele mele cele mai bune.
De ce? Pentru ca nu simt nevoia. Am ajuns la concluzia ca nu mai vreau sa se implice nimeni in viata mea. Sa nu-si mai dea nimeni cu parerea. Si cu asta am terminat. Ma simt schimbata. Sunt schimbata. Cel putin asa ma vad eu. M-am saturat sa-mi plang de mila. Si Doamne cat de rau m-am simtit zilele astea. Ba chiar am avut niste stari atat de rele incat ma trezeam cu gandul in viitor, cu perspective neplacute in fata si normal, cu lacrimi in ochi. Si nu odata am adormit si m-am trezit plangand.
De ce? Grea intrebare. Ma simt nemultumita. Nefericita chiar. Sunt cu moralul la panant si singurul care ar putea sa ma ridice macar o singura treapta e si el la fel de abatut ca si mine. Si ma abtin sa fac vreun repros cuiva.
Pe deoparte am motivele mele, care le tin momentan pt mine (nu se stie pt cat timp). Dar pe de cealalta parte, stiu ca nu e chiar normal sa fiu asa deprimata si indispusa si lipsita de vlaga si bla bla bla!
Dar partea buna e ca incep sa ma satur. Si partea rea e ca atunci cand ma satur am doar 2 optiuni: ori ma enervez mai rau si sfarsesc prin a ma certa cu cineva, ori ma invalui intr-o stare de indiferenta si nepasare si racire de tot de ma inconjoara. Prima e mai des intalnita la mine, din pacate.
Prevad un weekend interesant, pe care nu am de gand sa mi-l petrec in intregime acasa. Nuu. Nu!
Maine ma voi scapa de-o grija. Telefonu asta mi-a chiar dat batai de cap pana sa pun mana pe el. O sa fiu multumita cred, intr-un final, maine!
luni, 16 martie 2009
Petale de trandafiri
Pentru ca am facut un an luna asta.
Pentru ca il iubesc mult, mult de tot :)
Pentru ca e primavara.
Pentru ca sunt fericita.
Pentru ca ma simt implinita.
Pentru ca e al meu.
________________________________
Pentru ca il iubesc mult, mult de tot :)
Pentru ca e primavara.
Pentru ca sunt fericita.
Pentru ca ma simt implinita.
Pentru ca e al meu.
________________________________
vineri, 6 martie 2009
Miros de primavara
Pentru ca 8 martie pica anul acesta duminca, azi s-au facut impartelile :)) Cel mai mult ma bucura mirosul primaverii si soarele slab ce incearca sa prinda putere. A fost o zi de scoala obijnuita, o vinere aglomerata... Au fost si evenimente speciale. Ne-au vorbit despre dragoste. Despre diferenta dintre iubirea adevarata si simpla pasiune care cu timpul dispare. Recunosc ca am fost coplesita de unele informatii primite. Ma regaseam in ele, traiam in ele si probabil, in adancul sufletului meu stiam ca nu e chiar bine. Defapt sunt sigura de asta. (ma inteleg singura in ceea ce vreau sa spun.)
Ma cuprinsese chiar si o stare de incomoditate pe parcursul simpozionului. Dar am trecut repede peste. Sau cel putin am incercat sa imi ocup mintea cu altceva. Sunt incurcata. Stiu ce nu e bine, si doresc sa schimb aspectele astea care nu sunt tocmai bune.
In fine, ideea acestui post e bunastarea mea, atat sufleteasca cat si fizica. Ma simt cu adevarat implinita in perioada asta. Sunt entuziasmata pentru un lucru anume: Sambata, 07 martie, facem 1 an de cand suntem impreuna!
Ma cuprinsese chiar si o stare de incomoditate pe parcursul simpozionului. Dar am trecut repede peste. Sau cel putin am incercat sa imi ocup mintea cu altceva. Sunt incurcata. Stiu ce nu e bine, si doresc sa schimb aspectele astea care nu sunt tocmai bune.
In fine, ideea acestui post e bunastarea mea, atat sufleteasca cat si fizica. Ma simt cu adevarat implinita in perioada asta. Sunt entuziasmata pentru un lucru anume: Sambata, 07 martie, facem 1 an de cand suntem impreuna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)