luni, 26 iulie 2010

It’s coming down, down, down...



Am intrat intr-o stare ingrozitoare. De mult nu m-am mai simtit atat de mizerabil..
Azi...sau ieri, mai bine spus, am avut o zi plina si frumoasa. Am petrecut impreuna momente atat de placute, linistite si pline de veselie si iubire..
Pentru ca totul sa se sfarseasca in ..lacrimi? Nu din vina lui.. pentru ca a fost doar sincer.
Insa uneori.. sinceritatea doare. Si doare al naibii de tare. De urat. Raneste.. Te darama la pamant atunci cand te simti cel mai implinit..
Ma simt trista si plina de regrete. Lucruri care nu trebuiau facute.. lucruri dupa care regretul nu-si mai are rostul. Lucruri care nu mai revin inapoi. Dar care dor.
Simt un mare gol.. si mi-e asa frica. Visele pot sfarsi in cosmaruri.. iar asta e singurul lucru care nu mi l-as dorii pentru iubirea noastra.
De ce nu pot fi lucrurile, simple? Decizii fara urme de durere.. despartiri cu zambetul pe buze..?
Daca as spune ca nu-mi vad sensul fara el..
Daca as spune ca as fi doborata de suparare..
Daca as spune ca cei 2 ani impreuna au trecut pe langa noi fara vreo urma..
Daca as gandii ca imi va fi usor sa trec peste..
Daca si cu parca nu se vor intalnii niciodata iar DACA as spune si as gandii asa.. atunci as fi nebuna.
Pentru ca da, sunt o persoana uneori naiva. Poate copila si visatoare.. dar stiu perfect ce vreau de la viata!
Imi e atat de clar unde vreau sa ajung. Cu cine si langa cine. De mana cu cine si in pas cu cine..
Mi-as dorii sa pot face un apel catre cei tineri, naivi si indragostiti: distractia nu e nimic iar sexul e in van.. in schimb, dragostea si sufletul curat consituie tot ce-ti vrei putea dorii (mai devreme sau mai tarziu) cu adevarat de la viata.
Iar atunci.. atunci iti va parea rau pentru atat de multe lucruri incat nu te vei mai putea bucura de cele prezente.
Pacatul.. nu e niciodata mai dureros decat atunci cand il constientizezi cu adevarat.

...

I'm losing my mind
I'm fallen behind.
I can't find my place.
I'm losing my faith.
I'm fallen from grace.
I'm over the place.