Ma intebam stand asa linistita, cati adolescenti se mai simt ca si mine...
Nu-mi gasesc starea.
Nu-mi gasesc placerea in nimic.
Nu pot sa ies din "normal"
Nu pot sa trec peste mine.
Ma simt vinovata pentru unele lucruri.
Nu mai vreau asta.
Stiu ca timpul trece si de data asta, cred ca in defavoarea mea.
As vrea un om capabil sa ma inteleaga, indrume, asculte, fara a face pe inteligentu` explicandu-mi ca viata e asa, asa si asa.
Bull Shit! I don't need this!
Vreau sa fac ceva dar in acelasi timp ma simt legata da maini si picioare.
Vreau sa plec mai repede, sa fac timpul sa zboare spre ceea ce eu vreau!
Vreau sa ies, sa plec, sa nu ma mai intorc in trecut.
In acelasi timp, zambesc. De ce? Pentru ca asa sunt eu! Vesnic nemultumita de cat ceva..
Am inceput sa ma cunosc atat de bine.
Vesnic ma critic. Vesnic imi gasesc defecte. Vesnic in cautarea noului si a "perfectiunii" ce nu exista.
Vesnic satula de altii, niciodata de mine. Vesnic cu toane.
Cu stari de euforie inlocuite de tristete. Plictiseala inlocuita cu chef sau invers.
Si vesnic, dar vesnic o persoana dura cu mine!
Stiu ca nu exista "nu pot" ci "nu vreau", "m-am obijnuit asa" si acel "vesnic" ar putea fi foarte bine inlocuit cu "de obicei".
Imi complic viata pentru ce? : )
Life is beautiful, sun is shining and I have a looong beautiful fucking life in front of me.
You can die 'cause I will live... this is the reality!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu