Vacantaa

UF!

Vacanta. In sfarsit, vacanta de varaa :X
Sunt optimista in ceea ce priveste felul in care o sa-mi petrec timpul liber.. oricum, momentan am ocupatie! Inca nu am simtit ca s-a terminat scoala.. Poate pentru ca pe noi, anul asta scoala s-a terminat cu 1 saptamana inainte de termen :)) Asa ca a fost ceva treptat. Nu sunt in transa :))
Urmatoarele 2 zile voi fi pe baraj cu colegii :X Anul trecut a fost .. pf. Anul asta poate o fi si mai si ;)) O sa am grija sa iasa tootul bine, doar eu m-am ocupat de organizare. Nu pot da gres unde ii critic pe altii :D
In fine. Conteaza ca pana la urma am adunat turma. Desi e cam incomplecta.. asta e.
Mai am de facut un miiic *defapt e cam mare* bagaj cu haaine si strictul necesar [si nenecesar]. SwEeT dreams.
Ciusiii!

El.

Gandindu-ma cat de repede trece timpul, si la momentele frumoase pe care le-am impartit cu el, de ce nu as scrie despre ceea ce el semnifica in ochii mei, felul in care il vad si apreciez.. ?!
Mmm. Am inceput sa ies cu el nehotarata fiind daca sa ma avant sau nu in asa ceva. Nu il vedeam ca pe cineva cu care sa stau un an de zile... il vedeam doar ca pe un amic, o persoana placuta.. ma atragea oarecum dar eram usor retinuta in unele lucruri care-l priveau..
Primele luni de acomodare au fost grele. Cred ca pt el la fel.. avea mult de muncit cu mine sa ma "domesticeasca". Mult timp nu am stiut cum sa-l privesc.. credeam ca nu vrea nimic serios cu mine, pana la o cearta cand mi-a spus ca-si doreste ceva de lunga durata.. Si atunci am inteles ca usor usor intram pe aceasi unda de semnal :))
E un om complicat uneori. Mi-a luat mult si am fost tare necajita si frustrata pana sa ma obijnuiesc cu felul sau de a fi in unele situatii.
Eu, vesnic cea care cere atentie, el.. vesnic cel ocupat. De multe ori ne-am "certat" pt asta.
Dar sarind peste micile detalii pe care sunt convinsa ca el nu s-i le mai aminteste decat daca i le-as povesti eu cu maaare insistenta :))) si trecand mai repede prin timp, am ajuns intr-un punct in care nu mai vedeam o continuare a relatiei.
Si-l doream. Vroiam sa il pastrez langa mine... Simtiam ceva pentru el si nu vroiam sa pun punct. Dar am facut-o. De ce? Tot din cauza lui, pentru ca nu mi-a dat impulsul si siguranta de care aveam atunci nevoie. Si mi-am simtit inima-n gat in momentul respectiv. Nu o sa uit noaptea aia nicidata.
Zambesc si acum cand ma gandesc la discutia ce am avut-o cu el.. am fost cred, spurcata si uracioasa.. si plangeam.. si ii reprosam toate frustrarile mele de 4-5 luni. Apoi ne-am impacat. Ne-am revazut... si de atunci aveau sa se adanceasca lucrurile.
Intre timp am facut o greseala care in mod normal nu mi-o permiteam mie/acceptam altcuiva. Si sincer, nu-mi pare rau.. Pentru ca greseala aia mi-a deschis atat de bine ochii.. incat azi nu as mai repeta-o veci pururi. A fost mai rau decat o baie cu apa rece.. mai mult decat o bataie zdravana.. Pur si simplu eram distrusa sufleteste pt ce am indraznit sa fac. Trebuia sa se intample. Si nu imi pare rau. Imi parea, daca lucrurile nu ar fi stat asa cum au fost dupa.
Partea cea mai frumoasa am trait-o apoi. Simtiam ca cresc practic odata cu zilele ce treceau pe langa noi. Eram entuziasmata la fiecare luna ce trecea.
Noaptea de 25 septembrie mi-a deschis incet un drum nou. Apoi, prin 20 decembrie s-a intamplat. Stiam ca daca as avea de ales intre 100 de barbati, tot el ar fi fost in varful piramidei.
Si cel mai mult ma suprinde diferenta dintre gandirea de la inceput, si tot ce a urmat. Totul era exact invers.
In prezent.. sunt fericita alaturi de el. Si-i multumesc sincer lui Dumnezeu pentru ca m-i la scos in cale, si ma iubeste. Era singurul lucru care-mi lipsea, sau cel putin ii simtiam eu lipsa...
Imi doresc un viitor alaturi de el. Imi doresc chiar si o familie, il vad ca pe barbatul cu care as putea sa stau o viata intreaga fara sa ma plictisesc. Si indraznesc sa cred ca distanta nu ne va raci, ci din contra..
Nu vreau sa merg prea departe, mi-e si frica sa ma gandesc la viitorul nostru. Vreau doar sa primesc in continuare ceea ce-mi ofera, si sa fiu capabila sa dau, sa mentin si sa iubesc la fel ca si pana acum.

Sfarsit de an scolar.

Si s-a incheiat si anul scolar 2008-2009 :) Maine e ziua premierilor cica. Nu am mai fost la festivitate de vreo 2 ani cred. Poate o sa imi para rau vreodata, cand voi simi dorul de scoala.
Ma declar multumita de situatia cu care am terminat, sper ca la anul, tinand cont ca e si ultimul (a12a:X) sa fie ceva mai mare de 9.40 . Uff ce cifre :)) in fine, nu asta conteaza.
Sincer, anul asta scolar nici nu l-am simtit. Pot spune ca a zburat practic, habar nu am cand au trecut 2 semestre.. Desi daca staaau si ma gandesc bine, totul a decurs ca in anii trecuti doar ca anul asta am fost mai .. lejer poate pt mine din unele privinte.
In alta ordine de idei, abia astept a 12a. Chiar daca o sa am de invatat pt bac, o sa fiu, normal, stresata si disperata :)) dar... cred ca va fi cu siguranta un an frumos. Cand ma gandesc la banchet, festivitatiile specifice.. mmmm! Dar mai am. Si nu vreau sa ma grabesc nici macar cu gandul, asa cum fac de obicei, planuri peste planuri, care normal nu coincid cu ce va fi atunci.
Domnul sa ma intareasca sa ajung in momentul ala si sa trec cu bine prin toate!