Excentric

Doh` . Normaaal.
O saptamana a fost prea bine, prea perfect pentru o tipa ca mine, caruia viata ii joaca feste vesnic [bine, poate ca si eu o ajut uneori]
Cert e ca azi m-am enervat urat pe el. Si din ce? dintr-o prostie.
Da, acum recunosc, asta dupa ce toata ziua am fost suparata si bosumflata si m-am gandit si tot gandit la cat de "mult" insemn eu pentru el.
Dar normal ca dusesem totul la exagerari si drame like the same si pana nu mi-a explicat ca la un prunc ce si cum nu m-am calmat.
Si parca si atunci tot mai eram putin sifonata.
DA! sufar.
Mult.
Nu cred ca cer chiar atatea...
ADICA
[...]
Tot ce vreau e atentie din partea celor apropiati mie. Cer mult?! vreau sa nu ma lase acolo, sa astept pana cand ei isi termina treaba si isi aduc aminte de existenta mea. Vreau sa fi prezenta pretutindeni, sa le invadez mintea... e normal ?
Nu e o obsesie sau o chestie nebuneasca sa vrei atentie din partea oamenilor dragi tie. Prieteni apropiati, familie si el -da, noul meu factor de stres, iluzie si satisfactie. acel cineva care ma scoate din sarite si imi vine sa-i rup gatul uneori. El, cel care ma lasa adancita in ganduri, care ma ingroapa in departare dar niciodata nu uita de mine. Pentru ca regretele si vina sunt tot timpul pe urmele lui. Si da, are o constiinta de nota 10+. De asta-l ador.
Noapte buna sweetish

So simple.

Sunt fericita :X:X:X:X
Si da, dintr-un fapt destul de neinsemnificant.
Macar pe un plan imi merge bine IN SFARSIT.
Si ma simt bine. Nu stiu cat dureaza. 5, 10 , 15 minute!
DON'T CARE. this feeling is pure.


"Ma invalui mereu cu privirea si eu te simt...
Simt caldura din noi si iubirea nu pot s-o mint .
Nici un vis nici un gand nu m-ar face sa cred ca tu,
Ai dori pe obraz sa vezi lacrimi curgand nu, nu

..Nimic nu-i aproape asa cum imi esti tu."

[...]

Si mi-e dor de acel inceput.
Da, de acel inceput cand eu ma purtam ca o nesimtita. Nu-l bagam prea mult in seama si nu-mi pasa de el.
Atunci cand el ma suna, pe cand ma cauta ca disperatul toata ziua iar eu... ignoram.
Si sunt o proasta pentru ca acum sunt pe punctul de-al pierde.
Si pentru ca dupa ce m-am jucat cu el in toate felurile, acum mi-am dat seama ca-mi pasa, chiar imi pasa si... adica.. eu . eu. eu tin la el!
Si sunt la fel de proasta pentru ca nu stiu cum sa reactionez. Si nu vreau . Si vreau.
Si imi vine sa-mi dau de pereti pentru ca abia astept weekendul sa-l vad.
Daca nu iasa asa cum vreau eu, niciodata nu o sa mi-o iert! niciodata!
Pentru ca e vina mea. Ma ascund de mine, sunt prefacuta si ... uit, uit ca mai sunt si persoane bune pe lumea asta, care sunt totusi sincere.
As vrea sa pot schimba ceva si sa nu fie prea tarziu pentru asta.
[...]

Show me love.

De ce te incapatanezi sa nu arati ce simti cu adevarat?
De ce sentimentele te fac atat de vulnerabil?
De ce ti-e frica sa vorbesti despre ele?
De ce te simti slab, mic, tremuri cand o faci?
De ce?

De ce toate astea pentru ceva ce nu ar trebui sa fie asa... in felul asta. De ce? De ce mie? De ce tie? De ce noua? Da, spun ca nu-mi pasa... ca zambesc, ca sunt tare... ma mint cu asta, imi place pentru ca ma scuteste de suferinta aia... specifica unei despartiri..
Toti trecem prin asa ceva... Oh, si inca de cate ori in viata! Si nu, nu vreau sa incep cu dramele mele, nu vreau sa plang pentru ce a fost, nu vreau sa ma macin, sa ma gandesc la nesfarsit la asta... de ce? pentru ca am unele convingeri ale mele.. Daca totul va ramane asa, ok then, amandurora ne va fi bine cu altcineva, mai devreme sau mai tarziu... nu sunt legata de nimeni... poate doar de Dumnezeu.
O sa incerc sa ies din tipar.
Vreau asta.
Am incredere ca voi fi sprijinitea de El.
Ca nu ma Va lasa asa...
Stiu ca pot.
O sa reusesc!
...