un nimic..?

Sincer? sunt posaca si indispusa.
M-am enervat din niste lucruri marunte si ma intreb: daca un om nu-ti este alaturi, nu te rabda in lucrurile mici, atunci mai are rost sa te astepti sa o faca in cele mari? Nu stiu daca e asa de dificil sa dai un raspuns aici.
Eu as spune ca nu. Daca te repede din nimicuri, nu te poti astepta la prea multe nici in situatii "adevarate". Sau poate sunt doar suparata si din cauza asta gandesc asa tamp. Ori, probabil am drepate. Cine mai stie?
Nu exista nici o persoana care sa coincida in pareri cu tine mai mult de 50-60%. Caracterul nostru e ingrijorator de grav afectat de lume. Spre exemplu, un copil crescut, invatat zilnic sa vada reclame indecente la tv, reclame porno pe 50% din site-urile pe care le accesezi, filme si atatea scandaluri publice... nu are cum sa aibe un caracter care sa nu fie interesat pe subiectul asta mai mult de 50% de la o varsta ingrijorator de frageda. Sunt convinsa ca asa e. Si imi pare normal. Nu ai cum sa constientizezi asta atunci ci o faci dupa. Sunt scarbita de atatea lucruri pe care majoritatea oamenilor le considera -normale- ! Si e vorba de lucruri mici, neinsemnificante pentru majoritate.. nici nu indraznesc sa ma gandesc la *treburi serioase*. Judecata ti-o formezi din tinerete. Si eu pot spune ca ma lupt cu mine, vreau sa imi schimb oiceiuri minore care nu-mi plac si pe care abia acum realizez ca fac rau principiilor mele. Abia acum imi dau seama ca mediul in care am crescut a fost infestat, si continua sa fie tot mai tare din generatie in generatie. Lumea decade. Nu mai exista respect nici macar fata de Dumnezeu (din partea celor ce isi spun crestini) .. Pacatu e la tot pasul. Si atunci, toata lumea se intreaba de unde atatea nenorociri. Cand incep sa gandesc asa imi pare ca o aud vag pe bunica care era revolata de unele chestii.. si odata cu trecere timpului uite, am ajuns sa nu-mi mai dau ochii peste cap cand ma gandesc lucrurile astea.. de ce? pentru ca sunt cat de poate de reale si adevarate. Depinde cat de "deschis" esti ca sa le vezi si accepti. Ceea ce nu-s foarte multi disponibili.
E o adevarata filozofie aici. Ma simt mica cand sunt pusa in fata unui subiect ca asta deoarece nu dispun inca de cunostintele pe care mi-as dori sa le am.
Oh.

Mmm. *Plans*

De maine intr-o saptamana e ziua mea :> Sunt putin mai entuziasmata decat de obicei, mai ales daca stau sa ma gandesc ca anul trecut nu mi-am tinut-o mai deloc pentru ca am fost bolnava, vorba aia *cu termometru-n gura*!
E majoraaatul... deci? :X Singurul lucru bun care-l vad momentan e ca pot sa iei fara atatea acte din tara. Restul le dscopar pe parcurs.(deh, nu imi doresc chiar pe toate)
O sa duc un tort la scoala si o sa-i indop de colegi cu fursecuri si pe profesoare cu ciocolati asa cum ii obiceiul :) Apoi urmeaza partea a 2a cu cei mai apropiati siii mai spre seara am ceva planuri pentru mine si iubi, desi nu i le-am spus nici lui inca. Abia astept.. sper sa nu raman dezamagita de ziua de marti.
Nu voi lua in considerare ca miercuri am teza la mate, normal! Oricum .. O.o
Nevermind. Ma gandeam de pe acum ce o sa port in ziua aia, ce frizura sa-mi fac lala. Dar m-am potolit rapind zicandu-mi ca aduce ghinion sa planuiesti tot pe dinainte!
Vreau sa fie ceva simplu. Sa ma pot bucura eu si cei dragi mie. Sa simt ca e o zi cu soare si sa nu vad norii. Vreau sa fiu imuna la ce nu merita in ziua aia.
Brrr. Sper doar sa fie o vreme frumoasa afara! Ciusi