04.03.08
Maine se anunta o zi cu precipitatii la mine.
Prevad ca: o sa ma trezesc foarte greu pt ca azi am sa ma culc tot pe la miezul noptii like the same...
Vremea de afara va fi la fel de aiurita adica ploua si e inorat, si putin frig ...
Macar daca nu m-ar influienta asta... as vrea eu
Dupa alea doua lucrari - din care cel mai groaza mi-e la franceza
mai am si intalnire cu ansamblul coral de pe liceu
Ce sa spun ce dornica sunt sa merg. Habar nu aveti voi.
Plus aceea ... ahhh sa-i spunem date?! nu nu nu nu!!!
Nu! Nu! refuz sa ma gadesc la asta.
Am hotarat ca doar daca vom fi amandoi liberi vom iesi.
In plus nu e nimic ce sa ma faca sa fug de el! Doar suntem prieteni!
Ne cunoastem de atata timp ... si ..
Plm. Stiu dar nu stiu. Vreau dar nu vreau. Pot dar nu pot.
CE E CU MINE?!
De ce tot timpul reactionez asa?! nu am de ce!
Devin agitata dintr-un nimic ...
Am sa ma comport normal si daca e asa cum cred eu si el vrea ceva mai mult
atunci ... atunci ce O_o?!
Sunt dispusa sa pierd un alt prieten? sunt?!
MDA.
Dupa cum spuneam ... maine voi avea o zi plina de precipitatii, vantul va fi puternic iar afara vor fii nori! *stupid smile*
La revedere.
05.03.08
Hello ;;]
Ziua de azi in cateva cuvinte: nu a fost asa rau precum imi imaginam ieri.
Simtul meu de anticipare a luat-o razna cred
A fost aiurea intr-adevar.
Vremea e de tot kkt-ul. Afara a plouat toata ziua.
Si acum mai ploua! e frig... * weather sucks*
Am iesit cu tipul de care vb ieri la suc. Pff nici nu m-am dat seama cum a trecut timpul.
Am inceput sa vorbim deste 1001 lucruri si ... deh` a fost chiar amuzant.
Cica diseara trebuie sa-l sun ca sa-mi explice o reclama de la hochland
Sunt curioasa cu ce-mi mai vine acum ...
Am participat si la intalnirea aia cu ansamblul coral. Bine ca nu ne-a tinut mult!
In schimb ... in 15 minute trebuie sa ajung pana la o prietena. Trebuie sa ne intalnim mai multi ca sa ne hotaram despre un program ...
Nu am nici cel mai mic chef sa ma misc de aici.
Dar nu am incotro. M-a amenintat si trebuie sa merg =)
Nu sunt nici macar imbracata ... Mai ca-mi vine sa merg in treningul asta de pe mine. Totusi stiu ca e cam frig de tricou
Si parul meu e ... in toate directiile. But Who care?!
Am plecat/fugit sa pun ceva pe mine.
Oricum intarzii... asta e clar. Mai am 10 minute
Ready set go is time to run :X:x:X
: ) Amintiri de anul trecut, amintiri ce le-am citit si reamintit si eu acum, dupa aproape 1 an de zile.. Amintiri ce-mi par ciudate acum, citite dupa atata timp.
Au fost scrise pe un forum, unde tineam un fel de jurnal la fel ca fiecare user de pe acolo. Era mai mult un fel de a-ti arhiva activitatiile de zi cu zi..
Ma intreb uneori ce ar spune un prieten/prietena/el ... daca mi-ar citi blogul. Spatiul meu intim, gandurile mele, temerile si bucuriile.. Nu stiu cum m-as simti..
Dar .. nevermind ! Ma duc sa-mi fac un dus apoi sa vizionez un film. Azi sunt menita plictiselei .. in timp ce altii se disteraza :)
duminică, 25 ianuarie 2009
luni, 12 ianuarie 2009
Imi doresc, o alta "eu"
Ei bine.. sunt obosita. Mi-e somn, pot spune ca mi-am schimbat orarul de somn in ultima saptamana. Urasc sa ma trezesc atat de dimineata...
Am ajuns sa cred ca as putea chiar sa iubesc scoala daca ar incepe cu 2 ore mai tarziu, chit ca as sta probabil toata dupa masa acolo..
Ieri a fost la mineee. Asa de implinita m-am simtit in momentul in care ne strangeam in brate.. Sa-l revad dupa o saptamana, obijnuita fiind cu el zi de zi.
Am realizat multe in acest timp. Stiu la ce sa ma astept pe viitor. Stiu aproximativ pana unde am ajuns si recunosc ca mi-e teama sa nu-l pierd desi stiu ca momentan nici nu se pune problema de asta. Viitorul ma inspaimanta si asta pentru ca il vreau langa mine..
Cat de independenta si necontrolabila eram inainte, capoasa si capricioasa, retinuta.. nu stiu daca au mai ramas 20% din trasaturile astea in ceea ce ne priveste relatia.
Imi place sa-l iubesc. Sa-l inteleg, sa-i dau dreptate, sa-l las sa ma atentioneze, uneori chiar sa-mi poarte de grija.. In sinea mea imi zambeste inima. Sunt fericita. Si pentru ca mi-am impus mie niste schimbari in ceea ce priveste unele obiceiuri, imi doresc din suflet sa pot deveni mai aproape de El, pentru ca mana Lui ne ocroteste pretutindeni... !
Am ajuns sa cred ca as putea chiar sa iubesc scoala daca ar incepe cu 2 ore mai tarziu, chit ca as sta probabil toata dupa masa acolo..
Ieri a fost la mineee. Asa de implinita m-am simtit in momentul in care ne strangeam in brate.. Sa-l revad dupa o saptamana, obijnuita fiind cu el zi de zi.
Am realizat multe in acest timp. Stiu la ce sa ma astept pe viitor. Stiu aproximativ pana unde am ajuns si recunosc ca mi-e teama sa nu-l pierd desi stiu ca momentan nici nu se pune problema de asta. Viitorul ma inspaimanta si asta pentru ca il vreau langa mine..
Cat de independenta si necontrolabila eram inainte, capoasa si capricioasa, retinuta.. nu stiu daca au mai ramas 20% din trasaturile astea in ceea ce ne priveste relatia.
Imi place sa-l iubesc. Sa-l inteleg, sa-i dau dreptate, sa-l las sa ma atentioneze, uneori chiar sa-mi poarte de grija.. In sinea mea imi zambeste inima. Sunt fericita. Si pentru ca mi-am impus mie niste schimbari in ceea ce priveste unele obiceiuri, imi doresc din suflet sa pot deveni mai aproape de El, pentru ca mana Lui ne ocroteste pretutindeni... !
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
Primul...
Tu,
Primul langa care am trait toate cele 4 anotimpuri..
Primul de care imi era dor desi trecusera doar 5 minute de cand nu te mai vazusem.
Langa care voriam sa fiu oricand.
Alaturi de care am invatat sa fiu eu, intradevar..
Primul care m-a facut sa realizez ce frumos e in doi...
Alaturi de care am simit pentru prima data cu adevarat iubirea..
Caruia i-am spus din suflet "te iubesc!"
Langa care pot sa fiu asa cum simt ..
Care m-a facut sa aleg binele..
Alaturi de care am descoperit ca as vrea sa stau toata noaptea privindu-te cum dormi..
Care imi da cele mai puternice emotii,
Care stie ca sunt suparata fara sa scot un cuvant.
Cu care vorbeam ore intregi la felefon.
Ale carui cuvinte insemnau mult in ochii mei..
Cel care m-a invatat sa spun "iarta-ma, imi pare rau" din suflet.
Primul ce m-a descoperit in totalitate...
TU.
Primul langa care am trait toate cele 4 anotimpuri..
Primul de care imi era dor desi trecusera doar 5 minute de cand nu te mai vazusem.
Langa care voriam sa fiu oricand.
Alaturi de care am invatat sa fiu eu, intradevar..
Primul care m-a facut sa realizez ce frumos e in doi...
Alaturi de care am simit pentru prima data cu adevarat iubirea..
Caruia i-am spus din suflet "te iubesc!"
Langa care pot sa fiu asa cum simt ..
Care m-a facut sa aleg binele..
Alaturi de care am descoperit ca as vrea sa stau toata noaptea privindu-te cum dormi..
Care imi da cele mai puternice emotii,
Care stie ca sunt suparata fara sa scot un cuvant.
Cu care vorbeam ore intregi la felefon.
Ale carui cuvinte insemnau mult in ochii mei..
Cel care m-a invatat sa spun "iarta-ma, imi pare rau" din suflet.
Primul ce m-a descoperit in totalitate...
TU.
Today..Tomorrow..Always
My babay is coming back home!!!
Acum o saptamana eram distrusa pentru ca a plecat.. plansa si morocanoasa. Trei zile la rand am plans fara sa imi dau seama de ce. Ma simtiam singura si aiurita, ma simtiam abandonata intr-un fel.. unele chesii au intensificat asta, de acolo si mesajul ce i l-am scris joi noaptea. Eram foarte afectata de evenimentul de sambata cand am vorbit cu el si de atunci ma cuprinse o stare de paranoie ce m-a chinuit zile intregi. Dar a trecut. Greu, ce-i drept.. dar a trecut.
Dar acum vine acasa! si abia astept sa-l vad, sa-l strang taaare tare in brate! pff.
Nu mai vedeam odata incheiata saptamana. Vreau sa-l stiu mai aproape si acum ca stiu ca e pe drum, ma simt mult mai linistita. De fapt, de vineri sunt asa.
Maine sper sa-l vad :x
Sunt curioasa daca, as fi fost eu aia plecata el ar fi simtit la fel. Daca s-ar fi consumat atat pentru mine, pentru faptu ca sunt departe, nu stie ce fac, nu stie cum sunt.. Iar singura legatura e cea telefonica, care si asta a fost, destul de slaba avand in vedere ca au trecut si 3 zile in care nu am vorbit deloc. Mi-e mi-a fost greu, nu ma asteptam sa fie chiar asa. Primele zile am fost demoralizata urat de tot. Mi-a luat ceva sa ma obijnuiesc asa. Niciodata nu am simtit cum e sa fi departe de cineva pe care-l vrei aproape. Ciudat. Si neplacut.
Nu as fi niciodata in stare sa pastrez o legatura platonica cu cineva cum sunt atatia oameni in secolul nostru. Am nevoie de mult mai mult decat atat.
Prezenta.
Caldura.
Privirea, vocea.
Parfumul pielii..
El.
Nimic nu se compara cu simtamintele astea.. E mai mult de 60% dintr-un om. Si e tot de ce are nevoie celalalt...
[...]
Acum o saptamana eram distrusa pentru ca a plecat.. plansa si morocanoasa. Trei zile la rand am plans fara sa imi dau seama de ce. Ma simtiam singura si aiurita, ma simtiam abandonata intr-un fel.. unele chesii au intensificat asta, de acolo si mesajul ce i l-am scris joi noaptea. Eram foarte afectata de evenimentul de sambata cand am vorbit cu el si de atunci ma cuprinse o stare de paranoie ce m-a chinuit zile intregi. Dar a trecut. Greu, ce-i drept.. dar a trecut.
Dar acum vine acasa! si abia astept sa-l vad, sa-l strang taaare tare in brate! pff.
Nu mai vedeam odata incheiata saptamana. Vreau sa-l stiu mai aproape si acum ca stiu ca e pe drum, ma simt mult mai linistita. De fapt, de vineri sunt asa.
Maine sper sa-l vad :x
Sunt curioasa daca, as fi fost eu aia plecata el ar fi simtit la fel. Daca s-ar fi consumat atat pentru mine, pentru faptu ca sunt departe, nu stie ce fac, nu stie cum sunt.. Iar singura legatura e cea telefonica, care si asta a fost, destul de slaba avand in vedere ca au trecut si 3 zile in care nu am vorbit deloc. Mi-e mi-a fost greu, nu ma asteptam sa fie chiar asa. Primele zile am fost demoralizata urat de tot. Mi-a luat ceva sa ma obijnuiesc asa. Niciodata nu am simtit cum e sa fi departe de cineva pe care-l vrei aproape. Ciudat. Si neplacut.
Nu as fi niciodata in stare sa pastrez o legatura platonica cu cineva cum sunt atatia oameni in secolul nostru. Am nevoie de mult mai mult decat atat.
Prezenta.
Caldura.
Privirea, vocea.
Parfumul pielii..
El.
Nimic nu se compara cu simtamintele astea.. E mai mult de 60% dintr-un om. Si e tot de ce are nevoie celalalt...
[...]
marți, 6 ianuarie 2009
Strange me..
Nu am o stare de spirit buna. Chiar deloc. Sunt din nou asa cum ma urasc cel mai mult! Am devenit paranoica, tematoare si deosebit de sensibila...
Incep sa nu mai am incredere in ceea ce el simte pentru mine, incep sa ma indoiesc de sentimentele lui, incep sa fac din nou speculatii si sa interpretez lucrurile tot pe dos.. Ma gandesc de nenumarate ori la cuvintele ce imi par mie neinregula.. le intorc pe toate partile si ma dezamagesc singura. Cum se numeste asta? neincrederea in sine, ce provoaca paranonia...
Sunt foarte sensibila cand vine vorba de ceva important pentru mine. Am convingerile si temerile mele.. uneori mai accentuate decat e normal. Am incercat sa-i explic ca vreau sa-si arate sentimentele mai des fata de mine, ca am nevoie de asta, de o stabilitate, siguranta.. Si stiu ca tine mult la mine... insa doar faptul ca "stiu" nu e indeajuns. E normal...
Intr-o perioada eram complexata. Mi-am dezvoltat insa gandirea pe parcurs ce am crescut. Acum, uitandu-ma in jurul meu, multumesc Domnului pentru ca sunt ok din toate punctele de vedere si nu am de ce sa ma chinui cu idei tampe.
Cert e ca.. imi dau seama de ce se intampla cu mine. Si incerc sa ma abtin, sa ma controlez, sa nu ma mai gandesc la asta.. sa fiu mai stapana pe mine si sigura pe el. Dar uneori chiar nu am vointa si ma las prada gandurilor ... Rezultatul? ma consum aiurea, plang pentru idei tampite... Deloc placut.
Stiu ca sunt o persoana geloasa. Si odata ce am ceva, vreau sa fie doar al meu, doar pentru mine.. si asta in totalitate. Ma obsedeaza idea ca eu ma implic, iubesc, pun mai mult decat el in ceea ce se numeste noi. Si cred ca, daca i-as explica asta, ar intelege si m-ar ajuta in privinta asta.. Doar ca, aici intervine din nou acel sentiment de "dar daca o sa-l fac sa-mi spuna cuvinte care nu le simte sau nu vrea sa le spuna atunci cand am eu nevoie sa le aud?"
M-am saturat de mine sa fiu asa, abatuta si posaca. Am mai trecut prin asta, peste asta.. dar m-am saturat sa tot revin aici intr-un final.
Sper sa reusesc.. singura :)
Incep sa nu mai am incredere in ceea ce el simte pentru mine, incep sa ma indoiesc de sentimentele lui, incep sa fac din nou speculatii si sa interpretez lucrurile tot pe dos.. Ma gandesc de nenumarate ori la cuvintele ce imi par mie neinregula.. le intorc pe toate partile si ma dezamagesc singura. Cum se numeste asta? neincrederea in sine, ce provoaca paranonia...
Sunt foarte sensibila cand vine vorba de ceva important pentru mine. Am convingerile si temerile mele.. uneori mai accentuate decat e normal. Am incercat sa-i explic ca vreau sa-si arate sentimentele mai des fata de mine, ca am nevoie de asta, de o stabilitate, siguranta.. Si stiu ca tine mult la mine... insa doar faptul ca "stiu" nu e indeajuns. E normal...
Intr-o perioada eram complexata. Mi-am dezvoltat insa gandirea pe parcurs ce am crescut. Acum, uitandu-ma in jurul meu, multumesc Domnului pentru ca sunt ok din toate punctele de vedere si nu am de ce sa ma chinui cu idei tampe.
Cert e ca.. imi dau seama de ce se intampla cu mine. Si incerc sa ma abtin, sa ma controlez, sa nu ma mai gandesc la asta.. sa fiu mai stapana pe mine si sigura pe el. Dar uneori chiar nu am vointa si ma las prada gandurilor ... Rezultatul? ma consum aiurea, plang pentru idei tampite... Deloc placut.
Stiu ca sunt o persoana geloasa. Si odata ce am ceva, vreau sa fie doar al meu, doar pentru mine.. si asta in totalitate. Ma obsedeaza idea ca eu ma implic, iubesc, pun mai mult decat el in ceea ce se numeste noi. Si cred ca, daca i-as explica asta, ar intelege si m-ar ajuta in privinta asta.. Doar ca, aici intervine din nou acel sentiment de "dar daca o sa-l fac sa-mi spuna cuvinte care nu le simte sau nu vrea sa le spuna atunci cand am eu nevoie sa le aud?"
M-am saturat de mine sa fiu asa, abatuta si posaca. Am mai trecut prin asta, peste asta.. dar m-am saturat sa tot revin aici intr-un final.
Sper sa reusesc.. singura :)
sâmbătă, 3 ianuarie 2009
Hard feelings
(There's a pain in my heart and I can't stop it)
Shontelle ft The Dreams-T-shirt -
Am avut o zi ingrozitoare. Niciodata nu m-am mai simtit atat de .. confuza, cuprinsa de o sumerdenie de sentimente ce ma faceau sa tremur din toate incheieturile..
M-a sunat la 7 sa-mi spuna ca a avut accident. Au urmat vreo 2 ore de neliniste si frica apoi m-a sunat si m-am linistit cand mi-a explicat ca nu era el vinovat, ca e bine, intreg.. masina avariata dar, deh` tabla se repara :|
Am avut reactii ciudate cu o zi inainte sa plece. Imi era frica pentru el, sincer.. in adancul meu vroiam sa ramana acasa.. Desi apoi ma condamnam singura, pentru ca stiu cat de mult si-a dorit calatoria asta. Stiu ca skiiat-ul e singurl sport ce-l iubeste, stiu ca isi dorea foarte mult sa fie acolo cu prietenii lui... si totusi, imi era groaza sa-l stiu plecat atat de departe de mine.
Mi-as fi dorit sa nu fi trecut prin asa ceva azi. Si Doamne, toata chestia asta m-a facut sa-mi fac mai multe griji pt el acum.
Il vreau acasa, imi doresc ca saptamana asta sa zboare...sa-l strang din nou in brate si sa-i pot simit respiratia calda si linistita.
E greu, e foarte greu cand trebuie sa treci prin asa ceva. Si acum imi dau seama de cat de mult conteaza el si buna starea lui pentru mine..Nici nu vreau sa imi inchipui ca ar fi putut pati ceva.
M-am rugat mai mult ca niciodata pentru el azi, si orice imi aduce aminte de evenimentele din ziua asta ma cutremura si-mi simt ochii umezindu-se involuntar.
God please, bless him!
Shontelle ft The Dreams-T-shirt -
Am avut o zi ingrozitoare. Niciodata nu m-am mai simtit atat de .. confuza, cuprinsa de o sumerdenie de sentimente ce ma faceau sa tremur din toate incheieturile..
M-a sunat la 7 sa-mi spuna ca a avut accident. Au urmat vreo 2 ore de neliniste si frica apoi m-a sunat si m-am linistit cand mi-a explicat ca nu era el vinovat, ca e bine, intreg.. masina avariata dar, deh` tabla se repara :|
Am avut reactii ciudate cu o zi inainte sa plece. Imi era frica pentru el, sincer.. in adancul meu vroiam sa ramana acasa.. Desi apoi ma condamnam singura, pentru ca stiu cat de mult si-a dorit calatoria asta. Stiu ca skiiat-ul e singurl sport ce-l iubeste, stiu ca isi dorea foarte mult sa fie acolo cu prietenii lui... si totusi, imi era groaza sa-l stiu plecat atat de departe de mine.
Mi-as fi dorit sa nu fi trecut prin asa ceva azi. Si Doamne, toata chestia asta m-a facut sa-mi fac mai multe griji pt el acum.
Il vreau acasa, imi doresc ca saptamana asta sa zboare...sa-l strang din nou in brate si sa-i pot simit respiratia calda si linistita.
E greu, e foarte greu cand trebuie sa treci prin asa ceva. Si acum imi dau seama de cat de mult conteaza el si buna starea lui pentru mine..Nici nu vreau sa imi inchipui ca ar fi putut pati ceva.
M-am rugat mai mult ca niciodata pentru el azi, si orice imi aduce aminte de evenimentele din ziua asta ma cutremura si-mi simt ochii umezindu-se involuntar.
God please, bless him!
vineri, 2 ianuarie 2009
Party night :>
Uite si prima intrare din anul 2009 :D
Marturisesc cu mana pe inima (de parca as asculta imnul national=) ca sunt foooarte obosita si ma chinui (nici eu nu stiu de ce) sa imi tin ochii deschisi si capul cat de cat.. drept!
Well.. noaptea de revelion intr-un cuvant: spectaculoasa.
Ce a fost asa de deosebit? Faptul ca am fost cu prietenii mei :X
Am ras, am povestit, am dansat, am baut, ne-am prostit si am fumat (da, eu care urasc fumul) .. - si da, recunosc ca ultimul lucru l-am facut din tembelism, ca nu imi place dar eram prea ametita sa-mi mai amintesc asta :D
Apoi a urmat parta nasoala pentru ca a trebuit sa ascult cicalelile lui Cristi, care apropo, au continuat si azi O.o Oh God.
Artificiile de la 00:00 le-am urmarit in oras, apoi in cele 5 minute facute pana acasa (la prietena mea, unde am facut revel.) am pupat ~20 de persoane *bleah=)*
A fost dezmat, ce mai...
In partea a doua, *si cea mai placuta* am avut posibilitatea sa stau in prima zi din an langa pufu meu :X
Ma sperie unele lucruri... ma simt atat de aproape de el, atat de dependenta in ultima vreme.. incat daca ni s-ar intampla ceva mi-ar fi frica de reactiile si stariile ce le-as putea avea.
Dar deh`.. hai sa nu gandesc pesimist. *asa cum de altfel imi sta in fire*
Cred ca ar fi cazul sa ma duc sa sleeeep..
Trebuie sa schimb putin designul blogului acum ca am intrat in 2009 :>
But now, sweet dreams :*
Marturisesc cu mana pe inima (de parca as asculta imnul national=) ca sunt foooarte obosita si ma chinui (nici eu nu stiu de ce) sa imi tin ochii deschisi si capul cat de cat.. drept!
Well.. noaptea de revelion intr-un cuvant: spectaculoasa.
Ce a fost asa de deosebit? Faptul ca am fost cu prietenii mei :X
Am ras, am povestit, am dansat, am baut, ne-am prostit si am fumat (da, eu care urasc fumul) .. - si da, recunosc ca ultimul lucru l-am facut din tembelism, ca nu imi place dar eram prea ametita sa-mi mai amintesc asta :D
Apoi a urmat parta nasoala pentru ca a trebuit sa ascult cicalelile lui Cristi, care apropo, au continuat si azi O.o Oh God.
Artificiile de la 00:00 le-am urmarit in oras, apoi in cele 5 minute facute pana acasa (la prietena mea, unde am facut revel.) am pupat ~20 de persoane *bleah=)*
A fost dezmat, ce mai...
In partea a doua, *si cea mai placuta* am avut posibilitatea sa stau in prima zi din an langa pufu meu :X
Ma sperie unele lucruri... ma simt atat de aproape de el, atat de dependenta in ultima vreme.. incat daca ni s-ar intampla ceva mi-ar fi frica de reactiile si stariile ce le-as putea avea.
Dar deh`.. hai sa nu gandesc pesimist. *asa cum de altfel imi sta in fire*
Cred ca ar fi cazul sa ma duc sa sleeeep..
Trebuie sa schimb putin designul blogului acum ca am intrat in 2009 :>
But now, sweet dreams :*
Abonați-vă la:
Postări (Atom)