Din nou in bancile scolii, pentru ultimul an insa. Prima zi a fost obijnuita, cu festivitatea de deschidere, oficialitati.. apoi navala noastra spre salile noi de clasa, pentru a prinde un loc cat mai "bun" in banca :>
A fost o nebunie. Am povestit, diriga ne-a certat ca de ce am mutat bancile.. si la fel de repede s-a calmat pt ca nu avea cu cine sa vorbeasca.
Am fost in oras, am mancat toti bunatati la locul nostru de veci, pizzeria Lolo :)) urmand discutii despre scoala de soferi, lenevit in parc [...]
Maine avem pana la 13. Ce onorare. Anul trecut am avut 3 zile/saptamana ore pana la 15. Era ingrozitor de plictisitor, abia mai puteam sa stam in fund pe scaun. Anul asta, se pare ca pe langa schimbarile idioate aduse de de ministra invatamantului, la fel de idioata si ea, se include si reducerea unor numere de ore (ceva intelept)..
Mi-e cam greu sa ma obijnuiesc cu ora trezirii de dimineata si stiind ca la 7:30 suna ceasul ma trezesc inconstient cu jumatate de ora inainte apoi nu mai pot adormi la loc.. asa e de fiecare data la mine, tin minte ca si anul trecut am fost la fel, pana dupa vreo luna, cand mi-am intrat in ritm.
Mi-e dor de el. Desi ne-am vazut ieri, faptul ca-l stiu plecat si mai departe de mine decat de obicei, ma face sa-i simt lipsa mai mult. In 1 incepe faculta si mi-ar fi placut sa ne mai putem bucura de timpul ramas, impreuna, pana atunci. Dar asta e..
Urasc franceza. Si urasc ca e prima limba. Urasc ca trebuie sa dau bacul din ea, urasc lucrul asta! Off . :(
joi, 17 septembrie 2009
marți, 8 septembrie 2009
Plictiseala.
Am avut o vacanata placuta in cea mai mare parte. Singura mare dezamagire... am trecut deja peste. Cel putin prefer sa nu mai fac atata drama din lucruri care se intampla oricui.
Am vizitat Vatra Dornei. Am fost la bunici cateva zile. A fost vara-mea la mine si vreo saptamana am avut companie cat cuprinde, cersind in unele momente singuratatea cu care eram obijnuita. Am fost apoi cateva zile plecata in Hajdúszoboszló, Ungaria.
Pana si noptile in care dormea prietena mea la mine au fost placute. Plus certurile cu el . Toate si-au avut rostul pana la urma, ca si fiecare lucru ce exista sau se intampla in viata noastra, a fiecaruia.
Nu ma plang de rasfatul de dimineata cand dormeam pana la ce ora avea chef fara sa-mi sune ceasul la vreo ora matinala. Bine, stiu ca am avut deseori si insomnii, dar asta nu se pune acum :D
Sunt nerabdatoare sa inceapa scoala. Vreau sa vina odata ziua de 14 septembrie, orasul sa fie din nou plin de tineri, sa intru din nou in scoala, sa-mi ocup din nou locul in banca, mai ales ca sunt in anul terminal si.. e ultima data cand fac lucrurile asta din postura de elev al liceului Traian Vuia.
As respira linistita daca as stii ca am fost constiincioasa si am invatat toate lectiile de romana ori sunt un elev bun la cifre si ecuatii. Dar nu e chiar asa, asta insemnand .. o burta mare.. pe carte .
Sunt plictisita. Nu stiu ce sa fac in momentul de fata. Vad ca a inceput un film pe protv cu un anume Chuck si vreau sa vad despre ce e vorba, poate imi mai distrag atentia si ocup timpul pana la ora somnului.
Ah. Un ultim lucru pentru ziua de azi.
Simt nevoia sa reamintesc un lucru celor care trec pe aici. Si fac asta pentru ca citind unele bloguri, mi-am dat seama cat de diferit e continutul meu fata de ceea ce scriu altii: o filozofie despre diferite lucruri sau cuvinte, o dezbatere scurta a unor scandaluri din presa sau relatarea unor filme recent vazute, muzica or stuff like that.
Blogul meu ma reprezinta in totalitate. As putea sa-i schimb numele in Transparenta sau ceva asemanator. Nu m-am sfiit sa scriu aici nici un detaliu important pt mine in momentul respectiv. Nu m-am temut sa-mi expun gandurile unor straini sau cunoscuti virtuali, care oricum nu ma influienteaza. Obijnuiesc sa scriu aici tot ce simt si ma preocupa: un viitor, chestii de gen sentimental sau lucruri despre scoala si studii. Totul se invarte in jurul unui singur nucleu: eu.
Asa ca sa nu se astepte cineva sa gaseasca aici retete culinare sau relatari cu caracter psihologic pentru ca a gresit locul.
Acest spatiu e invadat de mine si personalitatea mea uneori extrem de siropoasa, alteori normala, cu un vag iz flegmatic ori dramatic, grabita, spontana.
Atat aveam de precizat.
Am vizitat Vatra Dornei. Am fost la bunici cateva zile. A fost vara-mea la mine si vreo saptamana am avut companie cat cuprinde, cersind in unele momente singuratatea cu care eram obijnuita. Am fost apoi cateva zile plecata in Hajdúszoboszló, Ungaria.
Pana si noptile in care dormea prietena mea la mine au fost placute. Plus certurile cu el . Toate si-au avut rostul pana la urma, ca si fiecare lucru ce exista sau se intampla in viata noastra, a fiecaruia.
Nu ma plang de rasfatul de dimineata cand dormeam pana la ce ora avea chef fara sa-mi sune ceasul la vreo ora matinala. Bine, stiu ca am avut deseori si insomnii, dar asta nu se pune acum :D
Sunt nerabdatoare sa inceapa scoala. Vreau sa vina odata ziua de 14 septembrie, orasul sa fie din nou plin de tineri, sa intru din nou in scoala, sa-mi ocup din nou locul in banca, mai ales ca sunt in anul terminal si.. e ultima data cand fac lucrurile asta din postura de elev al liceului Traian Vuia.
As respira linistita daca as stii ca am fost constiincioasa si am invatat toate lectiile de romana ori sunt un elev bun la cifre si ecuatii. Dar nu e chiar asa, asta insemnand .. o burta mare.. pe carte .
Sunt plictisita. Nu stiu ce sa fac in momentul de fata. Vad ca a inceput un film pe protv cu un anume Chuck si vreau sa vad despre ce e vorba, poate imi mai distrag atentia si ocup timpul pana la ora somnului.
Ah. Un ultim lucru pentru ziua de azi.
Simt nevoia sa reamintesc un lucru celor care trec pe aici. Si fac asta pentru ca citind unele bloguri, mi-am dat seama cat de diferit e continutul meu fata de ceea ce scriu altii: o filozofie despre diferite lucruri sau cuvinte, o dezbatere scurta a unor scandaluri din presa sau relatarea unor filme recent vazute, muzica or stuff like that.
Blogul meu ma reprezinta in totalitate. As putea sa-i schimb numele in Transparenta sau ceva asemanator. Nu m-am sfiit sa scriu aici nici un detaliu important pt mine in momentul respectiv. Nu m-am temut sa-mi expun gandurile unor straini sau cunoscuti virtuali, care oricum nu ma influienteaza. Obijnuiesc sa scriu aici tot ce simt si ma preocupa: un viitor, chestii de gen sentimental sau lucruri despre scoala si studii. Totul se invarte in jurul unui singur nucleu: eu.
Asa ca sa nu se astepte cineva sa gaseasca aici retete culinare sau relatari cu caracter psihologic pentru ca a gresit locul.
Acest spatiu e invadat de mine si personalitatea mea uneori extrem de siropoasa, alteori normala, cu un vag iz flegmatic ori dramatic, grabita, spontana.
Atat aveam de precizat.
duminică, 6 septembrie 2009
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta...
Incet incet frigul inlocuieste adierea calda si inabusitoare a verii.
Incepe sa-mi para rau ca a trecut deja. Parca ieri luam vacanta si eram fericita, alergand pe trecerea de pietoni spre ultima zi de scoala..
Dar gandindu-ma intr-un alt fel, parca acum nu de mult era din nou toamna.
Frunzele erau prea timpuriu cazute pe asfalt, norii se adunau prea repede pe cer si copii se strangeau din nou in fata careului obijnuit de inceput de an.
Era in urma cu un an. Eram mai mica cu un an. Era si el acolo.
Acum va fi ultima data cand voi asista la discursul directorului din postura unui elev. El nu va fi acolo de data asta.
Apoi, vor urma zile mai grele si zile obijnuite.
Nu o sa-mi dau seama cand Craciunul ne va bate la usa si voi impodobi bradul.
Imi doresc ca acest an scolar sa-l intiparesc in minte. Imi doresc ca acest an ce va urma sa nu-mi indeplineasca nici o temere, pe cat se poate.
Si pentru ca a venit toamna, imi doresc sa cada o frunza si pentru mine si pentru tine.
Incepe sa-mi para rau ca a trecut deja. Parca ieri luam vacanta si eram fericita, alergand pe trecerea de pietoni spre ultima zi de scoala..
Dar gandindu-ma intr-un alt fel, parca acum nu de mult era din nou toamna.
Frunzele erau prea timpuriu cazute pe asfalt, norii se adunau prea repede pe cer si copii se strangeau din nou in fata careului obijnuit de inceput de an.
Era in urma cu un an. Eram mai mica cu un an. Era si el acolo.
Acum va fi ultima data cand voi asista la discursul directorului din postura unui elev. El nu va fi acolo de data asta.
Apoi, vor urma zile mai grele si zile obijnuite.
Nu o sa-mi dau seama cand Craciunul ne va bate la usa si voi impodobi bradul.
Imi doresc ca acest an scolar sa-l intiparesc in minte. Imi doresc ca acest an ce va urma sa nu-mi indeplineasca nici o temere, pe cat se poate.
Si pentru ca a venit toamna, imi doresc sa cada o frunza si pentru mine si pentru tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)