It’s coming down, down, down...

Am intrat intr-o stare ingrozitoare. De mult nu m-am mai simtit atat de mizerabil..
Azi...sau ieri, mai bine spus, am avut o zi plina si frumoasa. Am petrecut impreuna momente atat de placute, linistite si pline de veselie si iubire..
Pentru ca totul sa se sfarseasca in ..lacrimi? Nu din vina lui.. pentru ca a fost doar sincer.
Insa uneori.. sinceritatea doare. Si doare al naibii de tare. De urat. Raneste.. Te darama la pamant atunci cand te simti cel mai implinit..
Ma simt trista si plina de regrete. Lucruri care nu trebuiau facute.. lucruri dupa care regretul nu-si mai are rostul. Lucruri care nu mai revin inapoi. Dar care dor.
Simt un mare gol.. si mi-e asa frica. Visele pot sfarsi in cosmaruri.. iar asta e singurul lucru care nu mi l-as dorii pentru iubirea noastra.
De ce nu pot fi lucrurile, simple? Decizii fara urme de durere.. despartiri cu zambetul pe buze..?
Daca as spune ca nu-mi vad sensul fara el..
Daca as spune ca as fi doborata de suparare..
Daca as spune ca cei 2 ani impreuna au trecut pe langa noi fara vreo urma..
Daca as gandii ca imi va fi usor sa trec peste..
Daca si cu parca nu se vor intalnii niciodata iar DACA as spune si as gandii asa.. atunci as fi nebuna.
Pentru ca da, sunt o persoana uneori naiva. Poate copila si visatoare.. dar stiu perfect ce vreau de la viata!
Imi e atat de clar unde vreau sa ajung. Cu cine si langa cine. De mana cu cine si in pas cu cine..
Mi-as dorii sa pot face un apel catre cei tineri, naivi si indragostiti: distractia nu e nimic iar sexul e in van.. in schimb, dragostea si sufletul curat consituie tot ce-ti vrei putea dorii (mai devreme sau mai tarziu) cu adevarat de la viata.
Iar atunci.. atunci iti va parea rau pentru atat de multe lucruri incat nu te vei mai putea bucura de cele prezente.
Pacatul.. nu e niciodata mai dureros decat atunci cand il constientizezi cu adevarat.

Eu nu am regrete ..

Te sun să îţi spun c-ai uitat parfumul tău in pat
Şi-ncerc să îl îmbrac, să-i ţină sufletului de cald..

Nu vreau sa tin o teorie despre asta . Sau sa fac vreo filosofie...
Pentru ce sunt bune regretele ? Unii spun ca totul depinde de situatie.
Regret = "cainta" . Right?
Dar cum punem totusi, problema? Daca regret ca mi-am batut cainele e tot una cu regretul cauzat de actiunea altei persoane care iti "provoca" regretul/cainta?
Exista vreo diferenta? Eu zic ca nu exista.
E tot aia daca ai furat o gaina sau un telefon mobil. Necesitatile sunt mana-n mana. In timp ce primului ii era foame, al doilea se simtia poate frustrat ca el nu are obiectul respectiv.. ori cauza era tot "nobila", pentru stomacul care face galagie.
E tot aia ca minti din necesitate sau ca sa cazi bine.
E tot aia ca omori din greseala, sau cu intentie.
E tot AIA.
Tot furt se numeste. Tot minciuna. Tot omor! Nu esti cu nimic "menajat" oricare ar fi cauza/circumstanta/motivul.
Atunci, ce rost au regretele?
Sunt ferm convinsa ca au un rost extrem de major. Si in primul rand, cainta e rezultatul faptului ca suntem oameni. Suntm umani. Avem sentimente..
Un caine nu sufera pentru ca ti-a ros pantofii. Eventual doar daca-l snopesti in bataie. (NOT!)
Concluzia mea spune asa: cel care spune ca NU are regrete e un maaare mare mincinos.
Deci si prin urmare, Giulia&Dj Project ar trebui sa gandeasca ceea ce canta! : ))

Contra cronometru..

... din nou!
Azi avut o zi tare agitata.
A inceput in jurul orei 10 dimineata cand m-am imbracat rapid pentru ca apoi sa dau fugra la scoala sa-mi scot diplomele (6 la numarO_o) si apoi sa-mi fac dosarul pentru facultate.
Normaaal ca am lasat-o pe biata mama cu toate si eu am disparut din peisaj cu el :D
Am petrecut niste ore frumoase. Ne-am plimbat. Am mancat. Sunc&pizza. Bla bla..
Apoi am lenevit sub copleseala caniculei. Ah, il a.d.o.r!
Poate fi atat de dulce. De atent si iubitor incat.. nu-i poti rezista :)) (Nu ca as fi incercat!)
Spre seara m-am luptat cu Tara sa-i fac baie.. OMG! Cateaua asta cred ca are 50 de kg! Ma omoara.
Btw, sunt din nou, contra cronometru! Intr-o ora trebuie sa fiu in oras si nu sunt nici macar imbracata. O sa intarziiii si nu e de bine.

Ah si.. inca ceva: am redeschis blogul! Va fi o vara frumoasa iar evenimentele trebuie.. indosariate!! :p

Is hard to pas by..

Azi mi-am dat seama mai mult ca niciodata cat de surprinzatoare poate fi...viata!
Am o stare destul de ..tulbure pe care nu o prea pot definii. Ma simt neputincioasa in fata evenimentelor imprevizibile.
Am asistat la o inmormantare foarte dureroasa a unei tipe ce o cunosteam de cand era ea in liceu (22 de ani, neimpliniti) si inca nu-mi vine sa cred ca.. nu mai e.
Nu inteleg oamenii care se joaca cu viata lor si cu suferinta altora.
Nu-i inteleg pe cei care sunt sclavii viciilor (fie ca e vorba de cafea, tutun, alcool sau droguri) mi se pare injositor pentru o fiinta umana cu creier, cu judecata, sa se lase condus de electele unor halucinante.
Unde iti este viata atunci? pentru ca la tine numai e, asta e clar. Ai renuntat la ea odata cu al doilea joint - dupa ce ti-ai spus ca primul va fi si ultimul pentru ca tu nu esti genul asta - insa te-ai lasat cu prima ocazie, totusi, intors la zid.
Mi-e mila de omenire. Mi-e mila de cei strapunsi de drame, suferinta, foamete.
Ma gandesc ca in timp ce tu dai 4 euro pe un pachet de tigari in Afica oamenii sufera de subnutritie.. te pune asta cu ceva pe ganduri? Daca esti unul dintre cei care consuma , probabil ca nu. Probabil ca nu-ti pasa cati mor zilnic de supradoze sau cati altii se autodistrug imbibandu-si periodic corpul cu alcool.
Cred ca adolescenta e perioada in care esti predispus incercarilor de genul. Dar iti trece, sunt convinsa, pentru ca la randul meu am trecut prin astfel de crize.
Dar am trecut. Asa cum schimbi programul la telecomanda pentru ca nu postul respectiv nu-ti ofera tot ceea ce pe tine te multumeste.
Nu o cunosteam personal pe Oana si probabil ca ea nici nu-mi stia numele dar cand i-am auzit rudele tipand, implorand sa nu o coboare .. cand am vazut-o purtand o rochie de mireasa intr-un trup neinsufletit, cand multimea din jurul meu scancea..
Imagini sumbre dar dureros de reale. Pacat!
R.I.P si doar Dumnezeu sa fie Cel care sa judece, nu noi.

Spring is right here.

A venit primavara.
Au rasarit si ghioceii..
Primele fire de iarba au strapuns scoarta batrana a pamantului..
Recunosc ca aproape am uitat de blog. Nu stiu insa.. de ce?! Probabil ca sunt capabila sa scriu aici doar atunci cand ma aflu in situatii speciale :]]
Ideea e ca ma simt prinsa in destul de multe activitati momentan. Si imi e ciudat sa o recunosc dar.. imi merge bine :)
Intr-un final mi-am gasit linistea mult dorita. Atat in relatie cat si in viata de zi cu zi.
Ma simt in schimb 'apasata' de viitor. Si aici ma refer la schimbarile pe care vreau sa mi le fac, la bacul din vara, la facultate..
Astea ar fi 'topicurile' care ma intereseaza in mod special. Si uneori sunt destul de prinsa in ele ignorand prezentul. Ciudata chestie.
In fine. Momentan nu ma simt foarte deschisa in ale scrisului.
Revin.