Azi a fost o zi calduroasa. Multi s-au plans de canicula asta, mai ales cei de la bloc.
Eu in schimb, ce sa spun, am lenevit toata ziulica la racoare si nu am prea avut de ce sa ma plang.
Poate doar de plictiseala ce ma tot incerca, obosea, enerva.
E oribil sa nu ai CE face. Sau sa ai, dar sa-ti lipseasca cheful si motivatia.
Oamenii se plang adesea la batranete ca vai, cate am putut sa fac daca aveam timp... dar tagara ceasului s-a invartit prea repede pt mine si nu am realizat asta.
De o saptamana ma tot plictisesc. NU gasesc nimic bun, placut, folositor de facut. Si aici nu ma refer la treburile casnice banale, pe care oricum le fac cand am chef.
"Daca nu incetezi sa crezi numai ce vrei, pierzi..."
Oare eu cred doar ceea ce vreau? Poate sunt legata la ochi, poate sunt oarba, poate cineva trebuie sa ma trezeasca din starea asta de visare continua... Sa ma puna pe picioare.
Ma rog. Am spus deja prea multe in postul asta. Asa sunt eu, mai misterioasa.
Niciodata nu te las sa afli tot din prima. Asteptarea e esentiala in cunoasterea omului.
Eu... eu si filozofia :|
Sarcastic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu