Excentric

Doh` . Normaaal.
O saptamana a fost prea bine, prea perfect pentru o tipa ca mine, caruia viata ii joaca feste vesnic [bine, poate ca si eu o ajut uneori]
Cert e ca azi m-am enervat urat pe el. Si din ce? dintr-o prostie.
Da, acum recunosc, asta dupa ce toata ziua am fost suparata si bosumflata si m-am gandit si tot gandit la cat de "mult" insemn eu pentru el.
Dar normal ca dusesem totul la exagerari si drame like the same si pana nu mi-a explicat ca la un prunc ce si cum nu m-am calmat.
Si parca si atunci tot mai eram putin sifonata.
DA! sufar.
Mult.
Nu cred ca cer chiar atatea...
ADICA
[...]
Tot ce vreau e atentie din partea celor apropiati mie. Cer mult?! vreau sa nu ma lase acolo, sa astept pana cand ei isi termina treaba si isi aduc aminte de existenta mea. Vreau sa fi prezenta pretutindeni, sa le invadez mintea... e normal ?
Nu e o obsesie sau o chestie nebuneasca sa vrei atentie din partea oamenilor dragi tie. Prieteni apropiati, familie si el -da, noul meu factor de stres, iluzie si satisfactie. acel cineva care ma scoate din sarite si imi vine sa-i rup gatul uneori. El, cel care ma lasa adancita in ganduri, care ma ingroapa in departare dar niciodata nu uita de mine. Pentru ca regretele si vina sunt tot timpul pe urmele lui. Si da, are o constiinta de nota 10+. De asta-l ador.
Noapte buna sweetish