Eu nu am regrete ..

Te sun să îţi spun c-ai uitat parfumul tău in pat
Şi-ncerc să îl îmbrac, să-i ţină sufletului de cald..

Nu vreau sa tin o teorie despre asta . Sau sa fac vreo filosofie...
Pentru ce sunt bune regretele ? Unii spun ca totul depinde de situatie.
Regret = "cainta" . Right?
Dar cum punem totusi, problema? Daca regret ca mi-am batut cainele e tot una cu regretul cauzat de actiunea altei persoane care iti "provoca" regretul/cainta?
Exista vreo diferenta? Eu zic ca nu exista.
E tot aia daca ai furat o gaina sau un telefon mobil. Necesitatile sunt mana-n mana. In timp ce primului ii era foame, al doilea se simtia poate frustrat ca el nu are obiectul respectiv.. ori cauza era tot "nobila", pentru stomacul care face galagie.
E tot aia ca minti din necesitate sau ca sa cazi bine.
E tot aia ca omori din greseala, sau cu intentie.
E tot AIA.
Tot furt se numeste. Tot minciuna. Tot omor! Nu esti cu nimic "menajat" oricare ar fi cauza/circumstanta/motivul.
Atunci, ce rost au regretele?
Sunt ferm convinsa ca au un rost extrem de major. Si in primul rand, cainta e rezultatul faptului ca suntem oameni. Suntm umani. Avem sentimente..
Un caine nu sufera pentru ca ti-a ros pantofii. Eventual doar daca-l snopesti in bataie. (NOT!)
Concluzia mea spune asa: cel care spune ca NU are regrete e un maaare mare mincinos.
Deci si prin urmare, Giulia&Dj Project ar trebui sa gandeasca ceea ce canta! : ))