marți, 8 septembrie 2009

Plictiseala.

Am avut o vacanata placuta in cea mai mare parte. Singura mare dezamagire... am trecut deja peste. Cel putin prefer sa nu mai fac atata drama din lucruri care se intampla oricui.
Am vizitat Vatra Dornei. Am fost la bunici cateva zile. A fost vara-mea la mine si vreo saptamana am avut companie cat cuprinde, cersind in unele momente singuratatea cu care eram obijnuita. Am fost apoi cateva zile plecata in Hajdúszoboszló, Ungaria.
Pana si noptile in care dormea prietena mea la mine au fost placute. Plus certurile cu el . Toate si-au avut rostul pana la urma, ca si fiecare lucru ce exista sau se intampla in viata noastra, a fiecaruia.
Nu ma plang de rasfatul de dimineata cand dormeam pana la ce ora avea chef fara sa-mi sune ceasul la vreo ora matinala. Bine, stiu ca am avut deseori si insomnii, dar asta nu se pune acum :D
Sunt nerabdatoare sa inceapa scoala. Vreau sa vina odata ziua de 14 septembrie, orasul sa fie din nou plin de tineri, sa intru din nou in scoala, sa-mi ocup din nou locul in banca, mai ales ca sunt in anul terminal si.. e ultima data cand fac lucrurile asta din postura de elev al liceului Traian Vuia.
As respira linistita daca as stii ca am fost constiincioasa si am invatat toate lectiile de romana ori sunt un elev bun la cifre si ecuatii. Dar nu e chiar asa, asta insemnand .. o burta mare.. pe carte .
Sunt plictisita. Nu stiu ce sa fac in momentul de fata. Vad ca a inceput un film pe protv cu un anume Chuck si vreau sa vad despre ce e vorba, poate imi mai distrag atentia si ocup timpul pana la ora somnului.

Ah. Un ultim lucru pentru ziua de azi.
Simt nevoia sa reamintesc un lucru celor care trec pe aici. Si fac asta pentru ca citind unele bloguri, mi-am dat seama cat de diferit e continutul meu fata de ceea ce scriu altii: o filozofie despre diferite lucruri sau cuvinte, o dezbatere scurta a unor scandaluri din presa sau relatarea unor filme recent vazute, muzica or stuff like that.
Blogul meu ma reprezinta in totalitate. As putea sa-i schimb numele in Transparenta sau ceva asemanator. Nu m-am sfiit sa scriu aici nici un detaliu important pt mine in momentul respectiv. Nu m-am temut sa-mi expun gandurile unor straini sau cunoscuti virtuali, care oricum nu ma influienteaza. Obijnuiesc sa scriu aici tot ce simt si ma preocupa: un viitor, chestii de gen sentimental sau lucruri despre scoala si studii. Totul se invarte in jurul unui singur nucleu: eu.
Asa ca sa nu se astepte cineva sa gaseasca aici retete culinare sau relatari cu caracter psihologic pentru ca a gresit locul.
Acest spatiu e invadat de mine si personalitatea mea uneori extrem de siropoasa, alteori normala, cu un vag iz flegmatic ori dramatic, grabita, spontana.
Atat aveam de precizat.

2 comentarii:

  1. Iti urmaresc blogul tocmai din pricina transparentei cu care abordez fiecare lucru din viata ta.
    E placut sa lecturez niste randuri atat de simple dar cu o mare incarcatura emotionala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos ;)) As prefera sa nu mai scri cu anonim? .. :D

    RăspundețiȘtergere

...

I'm losing my mind
I'm fallen behind.
I can't find my place.
I'm losing my faith.
I'm fallen from grace.
I'm over the place.