Incet incet frigul inlocuieste adierea calda si inabusitoare a verii.
Incepe sa-mi para rau ca a trecut deja. Parca ieri luam vacanta si eram fericita, alergand pe trecerea de pietoni spre ultima zi de scoala..
Dar gandindu-ma intr-un alt fel, parca acum nu de mult era din nou toamna.
Frunzele erau prea timpuriu cazute pe asfalt, norii se adunau prea repede pe cer si copii se strangeau din nou in fata careului obijnuit de inceput de an.
Era in urma cu un an. Eram mai mica cu un an. Era si el acolo.
Acum va fi ultima data cand voi asista la discursul directorului din postura unui elev. El nu va fi acolo de data asta.
Apoi, vor urma zile mai grele si zile obijnuite.
Nu o sa-mi dau seama cand Craciunul ne va bate la usa si voi impodobi bradul.
Imi doresc ca acest an scolar sa-l intiparesc in minte. Imi doresc ca acest an ce va urma sa nu-mi indeplineasca nici o temere, pe cat se poate.
Si pentru ca a venit toamna, imi doresc sa cada o frunza si pentru mine si pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu