Azi mi-am dat seama mai mult ca niciodata cat de surprinzatoare poate fi...viata!
Am o stare destul de ..tulbure pe care nu o prea pot definii. Ma simt neputincioasa in fata evenimentelor imprevizibile.
Am asistat la o inmormantare foarte dureroasa a unei tipe ce o cunosteam de cand era ea in liceu (22 de ani, neimpliniti) si inca nu-mi vine sa cred ca.. nu mai e.
Nu inteleg oamenii care se joaca cu viata lor si cu suferinta altora.
Nu-i inteleg pe cei care sunt sclavii viciilor (fie ca e vorba de cafea, tutun, alcool sau droguri) mi se pare injositor pentru o fiinta umana cu creier, cu judecata, sa se lase condus de electele unor halucinante.
Unde iti este viata atunci? pentru ca la tine numai e, asta e clar. Ai renuntat la ea odata cu al doilea joint - dupa ce ti-ai spus ca primul va fi si ultimul pentru ca tu nu esti genul asta - insa te-ai lasat cu prima ocazie, totusi, intors la zid.
Mi-e mila de omenire. Mi-e mila de cei strapunsi de drame, suferinta, foamete.
Ma gandesc ca in timp ce tu dai 4 euro pe un pachet de tigari in Afica oamenii sufera de subnutritie.. te pune asta cu ceva pe ganduri? Daca esti unul dintre cei care consuma , probabil ca nu. Probabil ca nu-ti pasa cati mor zilnic de supradoze sau cati altii se autodistrug imbibandu-si periodic corpul cu alcool.
Cred ca adolescenta e perioada in care esti predispus incercarilor de genul. Dar iti trece, sunt convinsa, pentru ca la randul meu am trecut prin astfel de crize.
Dar am trecut. Asa cum schimbi programul la telecomanda pentru ca nu postul respectiv nu-ti ofera tot ceea ce pe tine te multumeste.
Nu o cunosteam personal pe Oana si probabil ca ea nici nu-mi stia numele dar cand i-am auzit rudele tipand, implorand sa nu o coboare .. cand am vazut-o purtand o rochie de mireasa intr-un trup neinsufletit, cand multimea din jurul meu scancea..
Imagini sumbre dar dureros de reale. Pacat!
R.I.P si doar Dumnezeu sa fie Cel care sa judece, nu noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu